O lecţie care nu trebuie învăţată
“Caută pacea şi urmeaz-o”
Tânăr revoltat, nervos … caut prieteni !
Andi şi Livia de abia îmi mai vorbesc. Ştiu, în ultimul timp i-am cam repezit. Colegii de clasă ? Nu prea ne intersectăm. Mă cam enervează. Ca şi profii, de altfel. Cu unii m-am certat rău că mă tratează de parcă aş fi un nimeni ! Părinţii mă bat la cap cică să-mi schimb “tonul agresiv” şi să nu mai ţip când vorbesc cu ei. Dar ei când ţipă unul la altul şi amândoi la mine, nu se văd ? Iar eu mă simt singur şi neînţeles.
Îţi sună cunoscut ? E posibil să-ţi recunoşti aici un coleg sau un prieten. Sau, uneori chiar pe tine.
Copiii fac ceea ce văd
Violenţa nu este înnăscută, ci se învaţă de mic. În familie, în şcoală, în spatele blocului, în faţa televizorului sau a calculatorului. Familia este, din păcate, de cele mai multe ori, mediul acestei nefericite şi nedorite educaţii. Copiii în a căror familie există violenţă, pot ajunge să o privească aproape ca pe o normalitate şi să o imite. De aceea riscă să devină ei înşişi violenţi la şcoală sau în grupul de prieteni, sau pot deveni firi închise, temătoare şi cu o foarte mică încredere în sine şi în cei din jur.
Multe filme, emisiuni TV, jocuri pe calculator şi chiar desene animate au ajuns, de asemenea, adevărate “ghiduri” de “Cum să ne comportăm violent”. Încearcă să le priveşti cu ochi critic şi te vei îngrozi de câtă violenţă conţin.
Şi şcoala este uneori un mediu unde copiii “învaţă” violenţa de la colegii lor sau chiar de la acei profesori care încă folosesc violenţa psihologică (ameninţări), verbală sau chiar fizică în educaţie.
“CEI TREI A” AI NON-VIOLENŢEI
“Sunt nervos ! Foarte nervos !! 100% nervos !!! Îmi simt creierii cum ard, iar sângele îmi fierbe în vine … Cu greu mă abţin să nu înjur sau să bat pe cineva”.
Ai trecut vreodată prin aşa ceva ? E cumva normal: simţeai cum te luptai cu tine însuţi. Noi sperăm că atunci ai învins. Dacă nu, citeşte “Cei trei A”. Te-ar putea ajuta să rupi “cercul vicios” al violenţei.
A
Când cineva te-a supărat, spune-i-o ferm, dar … cu politeţe. Nu lăsa să treacă momentul şi nu ţine supărarea în tine. Ia aer în piept şi inima-n dinţi şi spune-i ! Îţi va fi greu la început, dar te vei simţi eliberat şi, cu timpul, vei căpăta curajul şi priceperea să acţionezi eficient.
A
Autocunoaştere: Cunoaşte-te în profunzime !
După ce ţi-a trecut de tot supărarea, gândeşte-te în linişte la cum ai fost şi cum te-ai comportat tu şi cei din jurul tău, atunci când erai încă nervos. Dacă eşti îndeajuns de atent, vei descoperi în tine, dar şi în ceilalţi care te-au rănit sau pe care i-ai rănit, multe lucruri pe care nu le bănuiai.
A
Autocontrol: Stăpâneşte-ţi emoţiile !
Atunci când acţionezi “la nervi” este foarte uşor să-ţi pierzi controlul şi să faci lucruri regretabile.
Chiar dacă te-ai enervat tare, poţi totuşi să le previi. Încearcă această reţetă:
- Îndepărtează-te înainte să spui sau să faci ceva;
- Lasă-ţi timp suficient să te calmezi;
- Inspiră adânc şi rar până când simţi că inima-ţi bate iarăşi normal.
Totul depinde de a lăsa acele clipe de furie pură să treacă, fără ca tu să-ţi pierzi controlul. Dacă ai reuşit, FELICITĂRI ! AI DEVENIT PROPRIU-ŢI STĂPÂN ! Acum orice reacţie îţi va fi mai bună.
Cum putem ajuta când suntem martorii violenţei ?
De cele mai multe ori, victima unui act de violenţă este aproape “paralizată” de reacţia violentă a agresorului, de aceea nu mai poate ea însăşi reacţiona. Cel mai aproape ajutor al victimei sunt cei care se întâmplă să se afle la “locul faptei”. Dacă ne aflăm acolo, putem încerca să potolim agresorul, dacă credem că avem abilităţi de nogociere, dar acest lucru poate fi foarte riscant: acesta s-ar putea întoarce împotriva noastră, mai ales dacă nimeni altcineva nu mai intervine. Cel mai bine ar fi să cerem ajutorul cuiva care poate sau are autoritatea să o facă: dirigintele, agentul de pază al şcolii, un adult sau poliţia.
Să nu uităm, totuşi, că va fi mereu mai uşor să prevenim actele de violenţă decât să încercăm să rezolvăm conflicte gata izbucnite.
“Cercul vicios”
Violenţa creează, cu timpul, un adevărat “cerc vicios”. De exemplu, cineva mai puternic decât noi este enervat de cineva mai puternic decât el. Supărat, îşi varsă nervii pe noi doar ca să se descarce. În acel moment avem două opţiuni: să acţionăm în acelaşi “cerc”, căutînd în noi pe cineva mai slab decât noi pe care să ne descărcăm nervii sau să rupem acest cerc.
“Caută pacea şi urmeaz-o”
Tânăr revoltat, nervos … caut prieteni !
Andi şi Livia de abia îmi mai vorbesc. Ştiu, în ultimul timp i-am cam repezit. Colegii de clasă ? Nu prea ne intersectăm. Mă cam enervează. Ca şi profii, de altfel. Cu unii m-am certat rău că mă tratează de parcă aş fi un nimeni ! Părinţii mă bat la cap cică să-mi schimb “tonul agresiv” şi să nu mai ţip când vorbesc cu ei. Dar ei când ţipă unul la altul şi amândoi la mine, nu se văd ? Iar eu mă simt singur şi neînţeles.
Îţi sună cunoscut ? E posibil să-ţi recunoşti aici un coleg sau un prieten. Sau, uneori chiar pe tine.
Copiii fac ceea ce văd
Violenţa nu este înnăscută, ci se învaţă de mic. În familie, în şcoală, în spatele blocului, în faţa televizorului sau a calculatorului. Familia este, din păcate, de cele mai multe ori, mediul acestei nefericite şi nedorite educaţii. Copiii în a căror familie există violenţă, pot ajunge să o privească aproape ca pe o normalitate şi să o imite. De aceea riscă să devină ei înşişi violenţi la şcoală sau în grupul de prieteni, sau pot deveni firi închise, temătoare şi cu o foarte mică încredere în sine şi în cei din jur.
Multe filme, emisiuni TV, jocuri pe calculator şi chiar desene animate au ajuns, de asemenea, adevărate “ghiduri” de “Cum să ne comportăm violent”. Încearcă să le priveşti cu ochi critic şi te vei îngrozi de câtă violenţă conţin.
Şi şcoala este uneori un mediu unde copiii “învaţă” violenţa de la colegii lor sau chiar de la acei profesori care încă folosesc violenţa psihologică (ameninţări), verbală sau chiar fizică în educaţie.
“CEI TREI A” AI NON-VIOLENŢEI
“Sunt nervos ! Foarte nervos !! 100% nervos !!! Îmi simt creierii cum ard, iar sângele îmi fierbe în vine … Cu greu mă abţin să nu înjur sau să bat pe cineva”.
Ai trecut vreodată prin aşa ceva ? E cumva normal: simţeai cum te luptai cu tine însuţi. Noi sperăm că atunci ai învins. Dacă nu, citeşte “Cei trei A”. Te-ar putea ajuta să rupi “cercul vicios” al violenţei.
A
Asertivitate: Comunică eficient.
Acţionează inteligent !
Acţionează inteligent !
Când cineva te-a supărat, spune-i-o ferm, dar … cu politeţe. Nu lăsa să treacă momentul şi nu ţine supărarea în tine. Ia aer în piept şi inima-n dinţi şi spune-i ! Îţi va fi greu la început, dar te vei simţi eliberat şi, cu timpul, vei căpăta curajul şi priceperea să acţionezi eficient.
A
Autocunoaştere: Cunoaşte-te în profunzime !
După ce ţi-a trecut de tot supărarea, gândeşte-te în linişte la cum ai fost şi cum te-ai comportat tu şi cei din jurul tău, atunci când erai încă nervos. Dacă eşti îndeajuns de atent, vei descoperi în tine, dar şi în ceilalţi care te-au rănit sau pe care i-ai rănit, multe lucruri pe care nu le bănuiai.
A
Autocontrol: Stăpâneşte-ţi emoţiile !
Atunci când acţionezi “la nervi” este foarte uşor să-ţi pierzi controlul şi să faci lucruri regretabile.
Chiar dacă te-ai enervat tare, poţi totuşi să le previi. Încearcă această reţetă:
- Îndepărtează-te înainte să spui sau să faci ceva;
- Lasă-ţi timp suficient să te calmezi;
- Inspiră adânc şi rar până când simţi că inima-ţi bate iarăşi normal.
Totul depinde de a lăsa acele clipe de furie pură să treacă, fără ca tu să-ţi pierzi controlul. Dacă ai reuşit, FELICITĂRI ! AI DEVENIT PROPRIU-ŢI STĂPÂN ! Acum orice reacţie îţi va fi mai bună.
Cum putem ajuta când suntem martorii violenţei ?
De cele mai multe ori, victima unui act de violenţă este aproape “paralizată” de reacţia violentă a agresorului, de aceea nu mai poate ea însăşi reacţiona. Cel mai aproape ajutor al victimei sunt cei care se întâmplă să se afle la “locul faptei”. Dacă ne aflăm acolo, putem încerca să potolim agresorul, dacă credem că avem abilităţi de nogociere, dar acest lucru poate fi foarte riscant: acesta s-ar putea întoarce împotriva noastră, mai ales dacă nimeni altcineva nu mai intervine. Cel mai bine ar fi să cerem ajutorul cuiva care poate sau are autoritatea să o facă: dirigintele, agentul de pază al şcolii, un adult sau poliţia.
Să nu uităm, totuşi, că va fi mereu mai uşor să prevenim actele de violenţă decât să încercăm să rezolvăm conflicte gata izbucnite.
“Cercul vicios”
Violenţa creează, cu timpul, un adevărat “cerc vicios”. De exemplu, cineva mai puternic decât noi este enervat de cineva mai puternic decât el. Supărat, îşi varsă nervii pe noi doar ca să se descarce. În acel moment avem două opţiuni: să acţionăm în acelaşi “cerc”, căutînd în noi pe cineva mai slab decât noi pe care să ne descărcăm nervii sau să rupem acest cerc.
